Hai sa dam mana cu mana – versuri

Hai să dăm mână cu mână – Hora Unirii, de Vasile Alecsandri

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,

Să-nvârtim hora frăției

Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmănia-n țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vino să te prinzi cu mine

Și la viață cu unire,

Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi și la durere;

Unde-s doi, puterea crește

Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură și de-o seamă,

Ca doi brazi într-o tulpină,

Ca doi ochi într-o lumină.

Amuno-i vremea să vorbim,

Pe-un picior de plai, să fim,

Să ne strângem cu tărie

La un gând și la-o unire!

Fie roată, fie pâine,

Piară dușmanii din țară,

Piară dușmănia-n țară

Între noi să nu mai fie

Decât flori și omenie!

Analiza operei „Hora Unirii”

Poezia „Hai să dăm mână cu mână”, cunoscută și sub numele de „Hora Unirii”, este una dintre cele mai emblematic opere ale literaturii române, scrisă de renumitul poet și dramaturg Vasile Alecsandri. Aceasta a fost publicată la mijlocul secolului al XIX-lea și este considerată un simbol al unității naționale, reflectând dorința de unire a românilor din toate provinciile istorice.

Un element central al poeziei îl constituie motivul horei, un dans popular românesc care simbolizează întotdeauna unitatea și solidaritatea. În acest context, hora devine un simbol al unirii naționale, al fraternității și al dorinței de a depăși diferențele și animozitățile interne pentru a forma o singură națiune puternică.

Versurile sunt caracterizate de un ritm vibrant și de o simplitate care le face ușor de memorat și de recitat. Acestea îndeamnă la unitate („Hai să dăm mână cu mână”) și cer să piară orice animozitate („Piară dușmănia-n țară”), subliniind importanța prieteniei și a colaborării între români.

Alecsandri folosește imagini vizuale puternice pentru a accentua acest mesaj de unitate. De exemplu, comparația dintre doi români ca „doi brazi într-o tulpină” sau „doi ochi într-o lumină” subliniază ideea că, deși provin din locuri diferite, românii sunt legați de aceleași rădăcini și idealuri.

Poezia reflectă și contextul istoric în care a fost scrisă. La acea vreme, ideea unirii principatelor românești era una dintre principalele preocupări ale intelectualilor și politicienilor. „Hora Unirii” a devenit astfel un imn neoficial al mișcării unioniste, fiind cântată și recitată la diverse evenimente publice pentru a inspira și a mobiliza populația.

Pe lângă mesajul său politic și social, „Hora Unirii” este și o operă literară de o mare valoare artistică. Alecsandri reușește să îmbine armonios forma și conținutul, creând o lucrare care să aibă impact atât la nivel intelectual, cât și emoțional. Poezia este scrisă într-un limbaj accesibil, dar bogat în imagini și simboluri, ceea ce o face să fie apreciată de publicul larg și să rămână relevantă de-a lungul timpului.

În concluzie, „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri este o operă de referință în literatura română, care continuă să inspire și să mobilizeze. Mesajul său de unitate, solidaritate și fraternitate este unul universal, care depășește granițele timpului și ale spațiului, rămânând la fel de actual și astăzi. Poezia nu este doar o chemare la unire, ci și o celebrare a spiritului românesc, a valorilor și tradițiilor care definesc identitatea națională.