Iata vin colindatori florile dalbe – versuri

Iată vin colindători – versuri

Versuri

Iată vin colindători, florile dalbe,

Noaptea pe la cântători, florile, florile dalbe.

Iată vin din drumul mare, florile dalbe,

Noaptea pe la fiecare, florile, florile dalbe.

Îi primiți, sau nu-i primiți, florile dalbe,

Dați-le și lor ceva, florile, florile dalbe.

Ori un colț de pâinișoară, florile dalbe,

Ori un colț de cârnațioară, florile, florile dalbe.

De umblat, ei au umblat, florile dalbe,

Seara toată s-au îndurat, florile, florile dalbe.

Și-au umblat până-nserat, florile dalbe,

De-au aflat Pruncul curat, florile, florile dalbe.

Analiza și semnificație

Colindul „Iată vin colindători, florile dalbe” este o piesă tradițională românească ce se înscrie în repertoriul colindelor de Crăciun, având o semnificație profundă și o simbolistică bogată. Acest colind, ca multe altele, este cântat în perioada sărbătorilor de iarnă, în special în ajunul Crăciunului, și are menirea de a aduce vestea bună a nașterii Pruncului Iisus.

Versurile sunt simple, dar pline de farmec și au o structură repetitivă, ceea ce le face ușor de memorat și cântat. Repetarea refrenului „florile dalbe” servește nu doar ca un element stilistic, dar și ca o ancoră care îi păstrează pe ascultători conectați la esența mesajului transmis. „Florile dalbe” simbolizează, de obicei, puritatea și frumusețea, fiind asociate cu imaginea Nașterii Domnului.

Un alt aspect important al acestui colind este apelul la generozitate. Versurile „Dați-le și lor ceva, florile, florile dalbe” și „Ori un colț de pâinișoară, florile dalbe, Ori un colț de cârnațioară, florile, florile dalbe” subliniază ideea de a împărți cu ceilalți, de a fi darnici și buni cu cei care colindă, de a sărbători Crăciunul prin fapte bune și ospitalitate. Acesta este un mesaj universal valabil, care transcende timpurile și culturile, amintindu-ne de importanța bunătății și a dăruirii.

Colindul, prin specificitatea sa, reușește să redea atmosfera magică a sărbătorilor de iarnă. Imaginile poetice precum „Iată vin din drumul mare, florile dalbe, Noaptea pe la fiecare, florile, florile dalbe” evocă o scenă vie a grupurilor de colindători care străbat satele și orașele pentru a aduce vestea Nașterii și bucuria Crăciunului.

Elementul central al colindului este povestea colindătorilor care, asemenea magilor din Biblie, sunt purtători ai mesajului divin. Ei sunt călători ai nopții, mesageri ai bucuriei, care, prin cântecul lor, aduc binecuvântarea și spiritul sărbătorilor în casele celor care îi primesc.

Văzute ca o formă de artă populară, colindele contribuie la păstrarea și transmiterea valorilor culturale și religioase de-a lungul generațiilor. Acest colind, prin simplitatea și frumusețea sa, continuă să fie cântat și astăzi, aducând un sentiment de comunitate și tradiție în rândul celor care îl ascultă sau îl cântă.

În concluzie, „Iată vin colindători, florile dalbe” nu este doar un simplu colind de Crăciun, ci o expresie culturală cu rădăcini adânci în tradiția și spiritualitatea românească. Este o invitație la reflecție asupra valorilor fundamentale ale umanității: bunătatea, generozitatea și bucuria de a dărui și de a primi. Acest colind continuă să inspire și să aducă bucurie în casele românilor, păstrând vie tradiția colindatului și a sărbătorilor de iarnă.