Altfel de colind – versuri

Altfel de colind – Versuri de Adrian Păunescu

„Altfel de colind” este o poezie remarcabilă scrisă de Adrian Păunescu, un poet român recunoscut pentru capacitatea sa de a surprinde esența tradițiilor și a sentimentelor umane. Poezia sa „Altfel de colind” este o reinterpretare modernă a tradiționalului colind românesc, aducând în prim-plan teme sociale și emoționale de mare impact.

Versurile poeziei „Altfel de colind”

Colindăm, colindăm iarnă,
Pe la uși, pe la ferești,
Și aducem, dragă țară,
Vești de oameni românești.

Nu-s acestea vești de bine,
Nici de rău, nu sunt nici ele,
Sunt colinde pentru tine,
Țara mea cu doruri grele.

Vino, Doamne, iar la noi,
Să vezi bine cum și ce,
Să le spui cum e cu voi,
Ce înseamnă a trăi.

Colindăm cu greu și jale,
Peste tot pe unde-am fost,
Țara mea de omenie,
Tu mai știi ce-nseamnă rost?

Am uitat părinții-n praguri,
La oraș ne-am dus să stăm,
Căci uitând de-acasă, dragii,
Și pe noi ne uităm.

Vino iarăși fără teamă,
Pe la case, pe la case,
Să vezi cum e să dormi pe-o ramă,
Când în suflet uiți de toate.

Colindăm, colindăm iarnă,
Pe la uși, pe la ferești,
Țara mea cu doruri grele,
Te colindăm românești.

Analiza și semnificația poeziei „Altfel de colind”

Poezia „Altfel de colind” de Adrian Păunescu reprezintă o reinterpretare a tradiționalului colind românesc într-o manieră modernă și profundă. Spre deosebire de colindele tradiționale care glorifică sărbătorile de iarnă și nașterea lui Iisus Hristos, poezia lui Păunescu aduce în atenția cititorului realități contemporane și probleme sociale cu care se confruntă societatea românească.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale poeziei este utilizarea colindului ca metaforă pentru comunicarea socială și emoțională. Colindătorii nu mai aduc „vești de bine”, ci mesaje de introspecție și reflecție asupra stării națiunii și asupra relațiilor interumane. Poetul subliniază nostalgie și pierderea valorilor tradiționale, amintindu-ne de importanța întoarcerii la rădăcini.

Versurile lui Păunescu sunt impregnate de o amărăciune subtilă care denotă dezamăgirea față de cursul pe care l-a luat societatea. Subtextul poeziei sugerează o țară care a uitat de valorile sale esențiale și de oamenii care au contribuit la formarea ei. Figurile părinților uitați și a „țării de omenie” reprezintă simboluri puternice ale unor generații pierdute în tumultul modernității.

În plus, poezia abordează problema migrației rurale către orașe, un fenomen care a dus la dezrădăcinarea multor români și a contribuit la dispariția unor tradiții și obiceiuri. Poetul observă cum oamenii au părăsit satele și au uitat de originile lor, căutând confortul și oportunitățile orașului, dar în acest proces și-au pierdut identitatea culturală.

Un alt aspect important al operei este apelul la divinitate, o temă des întâlnită în poezia lui Păunescu. Invocarea lui Dumnezeu nu este doar o cerere de ajutor, ci și o chemare la revenirea la valorile spirituale și morale autentice. Poetul sugerează că numai prin întoarcerea la credință și introspecție putem spera la o regenerare națională și personală.

În concluzie, „Altfel de colind” de Adrian Păunescu este o operă literară de o profunzime remarcabilă care îmbină tradiția cu modernitatea, abordând teme actuale și universale. Poezia ne invită la reflecție asupra identității noastre ca indivizi și ca națiune, subliniind importanța valorilor fundamentale și a relațiilor umane. Prin versurile sale, Păunescu nu doar că ne oferă o viziune critică asupra societății contemporane, dar ne și îndeamnă să regândim semnificația sărbătorilor și a tradițiilor în contextul actual.