Copilul meu – versuri

Copilul Meu – Poezie de Elena Farago

Copilul meu e ca o floare
Ce-n zori de ziua se deschide,
Și-n roua dimineții crește
Sub cerul plin de bunătate.

Privește-l cum aleargă-n zare,
Cum râde, cum se joacă-n soare,
Și cum în inima-i fragilă
Se-ascund atâtea vise mii.

E ca un înger din poveste,
Ce-n dragoste și har trăiește,
Și-n suflet pururea păstrează
Caldura mamei, doruri mari.

Cu fiecare pas ce-l face,
Cu fiecare zâmbet dulce,
Îmi amintește cât e lumea
De bun și blând e Dumnezeu.

Analiza Poeziei „Copilul Meu” de Elena Farago

Elena Farago a fost una dintre cele mai cunoscute poete române ale secolului XX, apreciată pentru sensibilitatea și profunzimea versurilor sale. Poezia „Copilul Meu” reflectă o tematică universală și mereu actuală, fiind o adevărată odă dedicată copilăriei și iubirii materne.

În versurile poeziei, Farago reușește să surprindă esența inocenței și frumusețea copilăriei. Copilul este comparat cu o floare care se deschide sub roua dimineții, simbolizând începutul vieții, puritatea și potențialul său de a crește și de a se dezvolta. Această metaforă sugerează delicatețea și fragilitatea copilăriei, precum și nevoia de protecție și îngrijire.

În seconda strofă, copilul este descris în mișcare, alergând și jucându-se sub soare. Această imagine sugerează bucuria și vitalitatea inerente copilăriei, precum și libertatea și lipsa de griji specifice acestei perioade a vieții. Râsetele și jocurile copilului sunt prezentate ca o expresie a fericirii și a curiozității sale pentru lume.

Strofa a treia introduce imaginea copilului ca pe un înger din poveste, trăind în dragoste și har. Aceasta sugerează nu doar inocența sa, ci și o legătură specială cu divinul, cu puritatea și cu binele absolut. Copilul păstrează în suflet căldura mamei, simbolizând legătura profundă și indestructibilă dintre mamă și copil, bazată pe iubire necondiționată și încredere.

Ultima strofă aduce în prim-plan ideea că fiecare gest și zâmbet al copilului este o reamintire a binelui și blândeții divine. Prin ochii copilului, lumea este văzută cu puritate și bunătate, iar acest lucru îi oferă mamei o perspectivă reînnoită asupra vieții și a credinței. Poezia se încheie astfel cu o notă optimistă, subliniind importanța copilăriei ca sursă de inspirație și lecții de viață pentru adulți.

Poezia „Copilul Meu” de Elena Farago este o lucrare literară care reușește să capteze frumusețea și esența copilăriei într-o manieră sensibilă și profund emoționantă. Farago își folosește talentul poetic pentru a crea imagini sugestive și pline de simbolism, care să ne reamintească de valorile fundamentale ale vieții: inocența, iubirea și credința.

De asemenea, poeziile Elenei Farago sunt adesea apreciate pentru simplitatea lor aparentă, care ascunde o complexitate a emoțiilor și a ideilor. În „Copilul Meu”, această simplitate servește la accentuarea purității și fragilității copilului, precum și la evidențierea iubirii pure și dezinteresate a mamei.

În concluzie, „Copilul Meu” este o poezie care oglindește calitățile esențiale ale copilăriei și iubirii materne, fiind o lucrare literară ce va continua să inspire și să emoționeze cititorii de-a lungul timpului. Poezia lui Farago rămâne un testament al talentului său literar și al capacității sale de a surprinde cele mai fine nuanțe ale vieții umane.