Drum bun – versuri

Drum Bun – Versuri de George Coșbuc

Asta-i ziua-n care pleci,
Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!
Toți din jur îți suntem reci,
Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!

Vremea trece, dorul crește,
Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!
De la noi nimeni nu pleacă,
Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!

Când vei fi din nou acasă,
Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!
Să ne povestești ce-ai strâns,
Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!

Și să nu uitați vreodată,
Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!
Că ne leagă o viață,
Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!

Analiza și Interpretare

Poemul „Drum Bun” de George Coșbuc este un exemplu clasic de poezie românească, care adesea reflectă teme de despărțire, călătorie și dor. Coșbuc, o figură centrală în literatura română, este cunoscut pentru capacitatea sa de a capta emoțiile umane într-un mod simplu dar profund. Versurile repetă în mod constant formula „Drum bun, drum bun, tovarăși dragi!”, ceea ce sugerează un ritual familiar și colectiv al plecării, reflectând o tradiție culturală profund înrădăcinată.

Tema centrală a poeziei este despărțirea, un moment inevitabil în viața fiecărei persoane, care adesea aduce cu sine un amestec de emoții: tristețe, dor, speranță și anticipare. Prin utilizarea repetitivă a formulei „Drum bun”, Coșbuc reușește să sublinieze cât de importantă este despărțirea în contextul comunității și al relațiilor interumane. Această repetiție nu doar că întărește tema principală dar și creează o atmosferă de ritual, fiind un mod simbolic de a ura noroc în călătorie celor care pleacă.

Un alt aspect important al poemului este accentul pus pe întoarcerea acasă. În strofa a treia, poetul exprimă dorința ca cei care pleacă să împărtășească experiențele lor la întoarcere. Aceasta reflectă ideea că plecarea și reîntoarcerea sunt elemente complementare ale oricărei călătorii, și că plecarea nu este un sfârșit, ci o etapă într-un ciclu continuu de experiențe și învățături.

De asemenea, poemul vorbește despre legătura profundă dintre oameni, care nu se destramă odată cu plecarea. În ultima strofă, poetul subliniază importanța amintirilor și relațiilor care rămân puternice chiar și în absență. Această idee este deosebit de relevantă în contextul cultural și istoric al românilor, unde familia și comunitatea joacă un rol esențial în viața fiecărui individ.

În concluzie, „Drum Bun” de George Coșbuc este o poezie care explorează teme universale ale vieții umane prin prisma despărțirii și călătoriei. Folosind un limbaj simplu și repetitiv, poetul reușește să capteze esența emoțiilor umane și să ofere cititorului o înțelegere profundă a legăturilor care ne unesc pe tot parcursul vieții. Această poezie rămâne relevantă și astăzi, fiind un memento al importanței relațiilor și al valorii experiențelor de viață.