Hora Unirii – versuri

Hora Unirii – Vasile Alecsandri

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,

Să-nvârtim hora frăției

Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmănia-n țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vino să te prinzi cu mine

Și la viață cu unire,

Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere,

Unde-s doi puterea crește

Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,

De-o făptură și de-o seamă,

Ca doi brazi într-o tulpină,

Ca doi ochi într-o lumină.

Aceeași soartă-avem toți,

De la Nistru pân’ la Tisa,

Fără clipă de-ntârziere,

Suntem frați în adevăr.

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmănia-n țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori și omenie!

Semnificația și Importanța Operei

„Hora Unirii” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, un poet, diplomat și om politic român, care a avut un rol semnificativ în promovarea și susținerea ideii de unitate națională în perioada premergătoare Unirii Principatelor Române de la 1859. Această poezie a devenit un simbol al unității și fraternității, fiind asociată cu dorința de unire și solidaritate a poporului român.

Imagistica și Stilul Poeziei
Vasile Alecsandri utilizează un limbaj simplu, dar puternic, care evocă sentimente profunde de patriotism și dorință de unitate. Poezia folosește imagini puternice precum „iarba rea din holde piară” și „ca doi brazi într-o tulpină” pentru a sublinia importanța eliminării dușmăniei și a coeziunii naționale. Stilul este accesibil și melodios, ceea ce a contribuit la popularizarea sa și la transformarea în cântec de unitate.

Context Istoric și Cultural
„Hora Unirii” a fost scrisă într-un moment crucial al istoriei României, pe fondul pregătirilor pentru Unirea Principatelor Române. Poezia a fost publicată în anul 1856 și a fost adesea recitată și cântată la diverse adunări și evenimente care militau pentru unirea Moldovei și a Țării Românești. Aceasta a contribuit la crearea unei identități naționale comune și la unificarea conștiinței politice a românilor.

Simbolistica Horei
Hora, un dans popular tradițional românesc, simbolizează unitatea și coeziunea socială. Prin includerea cuvântului „horă” în titlu și în versuri, Alecsandri accentuează ideea de armonie și solidaritate. Dansul în horă implică ținerea de mână, ceea ce simbolizează unitatea și interdependența dintre participanți. În acest fel, poezia devine nu doar o chemare la unire politică, ci și la o unire sufletească și culturală.

Influența Poeziei
Datorită mesajului său puternic și a conexiunii sale cu momentele cruciale ale istoriei României, „Hora Unirii” a avut o influență semnificativă asupra culturii și conștiinței naționale. A fost adoptată rapid ca un cântec al unității și este recitată în continuare la evenimente naționale și comemorative. Poezia a devenit un simbol al luptei pentru independență și unitate, rămânând relevantă și emoționantă pentru generațiile care au urmat.

Mesajul Poeziei în Contextul Modern
Chiar și în contextul modern, „Hora Unirii” rămâne un îndemn la unitate și solidaritate. Mesajul său, de a lăsa deoparte dușmănia și de a cultiva fraternitatea, este la fel de relevant astăzi, când provocările globale necesită o colaborare și o înțelegere reciprocă mai profundă. Poezia continuă să inspire și să motiveze, fiind un memento al valorilor fundamentale ale unității și prieteniei.

În concluzie, „Hora Unirii” de Vasile Alecsandri este mai mult decât o simplă poezie; este un simbol al unității și al identității naționale românești. Prin versurile sale simple dar puternice, Alecsandri a reușit să capteze esența dorinței de unire și solidaritate, lăsând o moștenire culturală și istorică de neprețuit care continuă să inspire și să unească românii de pretutindeni.