Rasuna cerul iar rasuna – versuri

Răsună cerul iar răsună – versuri

Autor necunoscut

Răsună cerul iar răsună,

Cântările să sune clar.

Colindători sub clar de lună,

Se-ntorc cu toții iar și iar.

Stelele-n cer sclipesc în noapte,

Cu zâmbete și dor ascuns.

Cu glasuri calde de departe,

Sub cerul vast, și nepătruns.

Din case ies copii voioși,

Cu sufletele lor curate.

Se bucură de clipe frumoase,

Sub cerul plin de nestemate.

Chiote-n noapte răzbat lin,

Sub cerul clar, sub lună plină.

E timpul colindelor divin,

Ce-n suflete iubirea-nchină.

Analiza și Importanța Operei

Poezia „Răsună cerul iar răsună” este un exemplar clasic al folclorului românesc, reflectând spiritul sărbătorilor de iarnă și frumusețea colindelor tradiționale. Deși autorul acestei poezii rămâne necunoscut, versurile sale reușesc să capteze esența și atmosfera de basm a sărbătorilor, transmițând un mesaj universal de bucurie și împăcare.

Una dintre cele mai importante aspecte ale acestei poezii este susținerea tradițiilor românești. Prin versurile sale, poemul aduce un omagiu colindatului, o practică veche de secole care continuă să fie un element central al sărbătorilor de iarnă în România. Colindatul nu este doar o activitate culturală, ci și una profund spirituală, aducând comunitățile împreună și celebrând nașterea lui Hristos și bucuria Crăciunului.

De asemenea, poezia pune accent pe relația om-natură și pe puterea naturii de a îmbogăți experiențele umane. Descrierea cerului, a stelelor și a lunii pline adaugă un strat de magie și mister poeziei, subliniind frumusețea și vastitatea universului. Această legătură cu natura nu este doar estetică, ci simbolică, reflectând ideea că în aceste momente de sărbătoare, oamenii sunt mai aproape de adevărata lor esență și de divinitate.

Temele legate de inocența copilăriei sunt și ele prezente în poezie. Apariția copiilor voioși cu „sufletele lor curate” este un simbol al speranței și al viitorului. În contextul sărbătorilor, copiii devin mesageri ai bucuriei și ai nevinovăției, iar prezența lor adaugă o notă de optimism și prospețime întregii poezii.

Structura poeziei, cu ritmurile sale simple și repetarea anumitor imagini și motive, contribuie la crearea unei atmosfere muzicale și meditative. Folosirea repetată a elementelor naturale și a simbolurilor tradiționale oferă coerență și unitate poemului, făcându-l ușor de memorat și de recitat, caracteristică esențială a poeziilor folclorice.

În concluzie, „Răsună cerul iar răsună” este o poezie care, prin simplitatea și frumusețea sa, reușește să captiveze spiritul sărbătorilor de iarnă și să conecteze cititorii cu tradițiile și valorile românești. Este un exemplu elocvent al modului în care folclorul poate transcende timpul și spațiul, rămânând relevant și înzestrând noi generații cu înțelepciunea și bucuria de a trăi.