Ruga pentru parinti – versuri

Rugă pentru părinți – Adrian Păunescu

Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.

Cheamă-i Doamne înapoi,
Că și-așa au dus-o prost,
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut,
Dă un ordin, dă ceva,
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la-nceput.

Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.

Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, și parcă ning.

Plini de boli și suferind,
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.

E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut mâna, tatăl meu,
Sărut mâna, mama mea.

Dar de ce să vă mai spun,
Toate-acestea, când și voi
Le-aveți pe ale voastre, nu-i așa?
Intr-un cântec care-i doar
Pentru mine de prisos
Și încerc să vi-l descos
Ca pe un copil din var.

Analiza operei „Rugă pentru părinți”

„Rugă pentru părinți” este o poezie deosebit de emoționantă scrisă de Adrian Păunescu, unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani. Această operă este o meditație profundă asupra relației dintre copii și părinții lor, punând accent pe sacrificiile și iubirea necondiționată a părinților. Păunescu reușește să transmită o emoție puternică prin versuri simple, dar pline de substanță.

Prima strofă stabilește tonul elegiac al poeziei, subliniind fragilitatea și inevitabilitatea morții. Versurile „Enigmatici și cuminți, / Terminându-și rostul lor, / Lângă noi se sting și mor, / Dragii noștri, dragi părinți.” evocă imaginea părinților care se sting încet, după ce și-au îndeplinit datoria față de copii. Este o recunoaștere a sacrificiilor lor și a modului în care au trăit pentru a ne oferi nouă o viață mai bună.

În următoarele strofe, Păunescu se adresează divinității cu o rugăminte sinceră și disperată, cerând ca părinții să fie readuși la viață și să fie din nou tineri și plini de energie. Această dorință de a întoarce timpul reflectă dragostea și respectul profund pe care copiii le au pentru părinții lor. „Cheamă-i Doamne înapoi, / Că și-așa au dus-o prost, / Și fă-i tineri cum au fost, / Fă-i mai tineri decât noi.” este o implorare care subliniază dorința de a-i vedea fericiți și lipsiți de griji.

Un alt aspect important al poeziei este recunoașterea greșelilor și suferințelor pe care părinții le-au suportat din cauza copiilor lor. „Au plătit cu viața lor / Ale fiilor erori, / Doamne, fă-i nemuritori / Pe părinții care mor.” Versurile acestea aduc în prim-plan vina și regretul, dar și un profund respect pentru sacrificiul suprem al părinților.

Poezia continuă cu imagini vizuale puternice care sugerează trecerea timpului și inevitabilitatea morții. „Ia priviți-i cum se duc, / Ia priviți-i cum se sting, / Lumânări în cuib de cuc, / Parcă tac, și parcă ning.” Din nou, poetul folosește imagini simple, dar impresionante, pentru a capta esența pierderii și a trecerii ireversibile a timpului.

Ultimele versuri sunt o chemare emoțională pentru a-i aprecia și mângâia pe părinți atât timp cât sunt alături de noi. „Cât mai suntem, cât mai sunt, / Mângâiați-i pe părinți.” Acest apel la acțiune și recunoștință subliniază importanța de a fi prezenți și de a ne arăta iubirea și recunoștința față de părinți în timpul vieții lor.

În concluzie, „Rugă pentru părinți” de Adrian Păunescu este o poezie profundă și emoționantă care explorează teme universale precum dragostea, sacrificiul, pierderea și recunoștința. Prin versurile sale simple, Păunescu reușește să atingă inimile cititorilor, amintindu-le de importanța părinților în viețile noastre și de faptul că trebuie să îi prețuim cât timp îi avem alături. Această poezie rămâne o capodoperă a literaturii române, o rugăciune sinceră și o mărturie a iubirii eterne dintre copii și părinții lor.