Sa ti se faca dor – versuri

Sa ti se faca dor – Adrian Paunescu

Sa ti se faca dor

De oameni frumosi

De oameni care privesc inainte

De ochii clari si curati

Ca un cer senin de vara

Sa ti se faca dor

De ai tai parinti

De razele diminetii

Ce iti mangaie fata

Si de vantul ce adie usor

Sa ti se faca dor

De clipele de liniste

Petrecute la fereastra

Cu gândurile alunecând lin

Ca norii pe cer

Sa ti se faca dor

De râsul copiilor

De bucuria lor simplă

De inocenta lor pură

Care iti umple sufletul

Sa ti se faca dor

De ce ai iubit

Si ai pierdut

De momentele trecatoare

Ce sunt acum amintiri

Analiza si Interpretare

Versurile poeziei „Sa ti se faca dor” de Adrian Paunescu reusesc sa creeze un tablou sensibil si profund al dorului, un sentiment universal pe care fiecare dintre noi l-a experimentat in diferite momente ale vietii. Aceasta poezie nu doar ca ne poarta intr-o lume a amintirilor, dar ne si reaminteste de lucrurile simple si frumoase care, desi par banale, au o valoare inestimabila in viata noastra.

In prima strofa, poetul ne invita sa ne amintim de oamenii frumosi, cei care privesc inainte cu speranta si curaj. Acestia sunt oamenii care au o claritate in privire, asemanatoare cerului senin, oameni care aduc cu ei lumina si optimism. Aici, Paunescu sugereaza ideea ca frumusetea adevarata vine din interior si ca aceasta are puterea de a ne inspira si de a ne schimba perspectiva asupra vietii.

A doua strofa ne intoarce in timp, catre parinti si catre razele diminetii care simbolizeaza inceputurile, puritatea si promisiunea unei noi zile. Parintii sunt figura centrala a sigurantei si a iubirii neconditionate, iar dorul de ei este un dor adanc, visceral. Poetul foloseste imagini simple, dar puternice, pentru a evoca acest sentiment profund de lipsa si nostalgie.

In stropile urmatoare, Paunescu vorbeste despre momentele de liniste si contemplatie petrecute la fereastra, sugerand o stare de introspectie si auto-reflectie. Aceasta liniste este comparata cu norii care aluneca lin pe cer, evocând ideea de pace interioară și echilibru.

Copilaria si inocenta sunt teme frecvent intalnite in operele lui Paunescu. In cea de-a patra strofa, poetul ne indreapta atentia catre rasul copiilor, care aduce cu sine bucurie pura si neconditionata. Aceasta evocare a inocentei copilariei ne reaminteste de momentele cand viata era simpla si plina de posibilitati.

In ultima strofa, poetul vorbeste despre iubirile pierdute si despre momentele trecatoare ale vietii care devin amintiri pretioase. Aceasta parte a poeziei exprima ideea ca desi am pierdut anumite lucruri sau persoane, acestea continua sa traiasca in amintirile noastre si sa ne modeleze existenta.

Adrian Paunescu reuseste sa transmita prin poezie un mesaj profund despre importanta rememorarii si a recunoasterii valorii lucrurilor simple din viata noastra. „Sa ti se faca dor” devine astfel un imn al nostalgiei, un apel catre sufletul nostru de a nu uita ceea ce conteaza cu adevarat. Poezia ne incurajeaza sa ne reconectam cu esenta noastra si sa apreciem fiecare moment, fiecare persoana si fiecare experienta care ne-a influentat parcursul vietii.