Spirit de dac – versuri

Spirit de dac – Versuri de Adrian Păunescu

În vremuri de demult, un spirit treaz,

Ce-n fața sorții nu s-a dat nici pas,

Dac am fost și dac rămân pe veci,

Cu suflet neînfricat și brațe reci.

Vorbeau străbunii mei de glia sfântă,

Cu dor și jale-n vocea lor adâncă,

Despre păduri și ape ce curg lin,

Despre cetăți ridicate-n timp divin.

Bătăi de tobe și de bucium greu,

Răsunau peste munți, din neam în neam,

Cu mândrie-n piept, cu dor nestins,

Am înălțat mereu un nou Hotin.

În codri seculari, un freamăt lin,

Ne cheamă-n glas de vânt și vis de pin,

Să ne întoarcem iar la rădăcini,

La locul unde suntem stăpâni deplini.

Cu scut și spadă, noi ne-am apărat,

Grădina noastră de străin pătat,

Iar în genunchi, în fața lumii-ntregi,

Noi n-am plecat, ci am rămas întregi.

În sunetul de frunze și de vânt,

Aud chemarea Daciei pe pământ,

Neclintită de timp și de uitare,

Un spirit veșnic, plin de-ncercare.

Analiză și Interpretare

Poezia „Spirit de dac” de Adrian Păunescu este o operă ce evocă spiritul neînfricat și mândru al strămoșilor daci. Prin versurile sale, Păunescu reușește să capteze nu doar esența istorică a poporului dac, ci și să transmită un mesaj puternic despre identitate, curaj și perseverență. Poezia este structurată în strofe care redau imagini vii ale trecutului, sentimentul de apartenență și legătura profundă cu pământul strămoșesc.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale operei este descrierea peisajului natural al Daciei, cu păduri „seculari” și „ape ce curg lin”, care simbolizează nemurirea și continuitatea. Aceste elemente naturale nu sunt doar decoruri, ci și martori ai istoriei și temelia pe care se construiește identitatea națională. Păunescu folosește aceste imagini pentru a sublinia legătura indisolubilă dintre om și pământul său natal.

De asemenea, poeziile includ și o serie de simboluri culturale și istorice, cum ar fi „bătăi de tobe și de bucium”, care fac referire la tradițiile și obiceiurile străvechi. Aceste simboluri sunt prezentate ca părți integrale ale personalității și spiritului dac, evidențiind mândria și respectul față de moștenirea culturală.

Mesajul central al poeziei este unul de rezistență și neînfricare, trăsături esențiale ale spiritului dac. „Cu scut și spadă, noi ne-am apărat” și „Noi n-am plecat, ci am rămas întregi” sunt versuri care ilustrează hotărârea și sacrificiul strămoșilor pentru a-și apăra libertatea și teritoriul. Poezia subliniază faptul că, indiferent de provocările întâmpinate, spiritul dac rămâne neclintit și nealterat de trecerea timpului.

Adrian Păunescu reușește să insufle un sentiment puternic de mândrie națională, îndemnând cititorii să-și reamintească și să-și prețuiască istoria și originile. „Spirit de dac” nu este doar o poezie despre trecutul glorios al dacilor, ci și un apel la păstrarea și celebrarea identității naționale. Lucrarea sa este un exemplu remarcabil de poezie patriotică, care continuă să inspire și să motiveze generații întregi să-și îmbrățișeze rădăcinile și să trăiască cu demnitate.