Sus boieri nu mai dormiÈ›i – versuri
Sus boieri nu mai dormiți – Colind
Sus, boieri, nu mai dormiți,
Vremea e să vă treziți,
Că-mplinit s-a prorocit.
Sus, boieri, nu mai dormiți,
Vremea e să vă treziți,
Că-mplinit s-a prorocit.
Cerul s-a deschis,
Raza a trimis
Peste cei din vis.
Cerul s-a deschis,
Raza a trimis
Peste cei din vis.
Fiul cel ceresc,
Din Tată dumnezeiesc,
Jos la noi a coborât,
Fiul cel ceresc,
Din Tată dumnezeiesc,
Jos la noi a coborât.
Cu trup omenesc,
Luminând din cer
Soarele de ieri.
Cu trup omenesc,
Luminând din cer
Soarele de ieri.
Voi, de bună seamă,
Ascultați cuvânt,
Că-i de pe pământ.
Voi, de bună seamă,
Ascultați cuvânt,
Că-i de pe pământ.
Veste bună-aduc
Bucurie-n cer,
Nașterea de ler.
Veste bună-aduc
Bucurie-n cer,
Nașterea de ler.
Analiza și contextul colindului „Sus boieri nu mai dormiți”
„Sus boieri nu mai dormiți” este unul dintre cele mai cunoscute colinde tradiționale românești, cântat cu precădere în perioada sărbătorilor de iarnă. Acest colind este adesea intonat în Ajunul Crăciunului, când grupurile de colindători merg din casă în casă pentru a vesti nașterea lui Iisus și a aduce bucurie și binecuvântare gospodăriilor vizitate.
Colindul este o chemare la trezire spirituală și la conștientizarea momentului sacru al Nașterii Domnului. Prima strofă face apel la boieri, o clasă socială care, în perioada medievală, avea o influență semnificativă în societatea românească. Mesajul de trezire nu este însă doar unul fizic, ci mai ales spiritual, chemând la conștientizarea și participarea la misterul divin al Nașterii.
Versurile colindului sunt simple și repetitive, dar tocmai această simplitate atrage atenția asupra frumuseții mesajului. Repetiția are rolul de a fixa în mintea ascultătorilor ideea de trezire și de a amplifica mesajul vestitor al colindului. Natura repetitivă a colindului este, de asemenea, caracteristică multor colinde și cântece folclorice, având scopul de a crea o atmosferă de continuitate și unitate spirituală.
Aluzia la deschiderea cerului și raza trimisă peste cei din vis simbolizează luminarea și binecuvântarea divină care coboară asupra oamenilor. Este un simbol al revelării divine și al intervenției lui Dumnezeu în lume prin nașterea Fiului Său. Conform tradiției creștine, nașterea lui Iisus este văzută ca un moment de transformare și de speranță pentru umanitate.
Colindul subliniază, de asemenea, aspectul uman al nașterii divine, menționând „cu trup omenesc”. Aceasta evidențiază dogma creștină a întrupării, prin care Dumnezeu devine om pentru a salva lumea. Astfel, colindul nu este doar un cântec de bucurie și sărbătoare, ci și un mesaj teologic profund, care invită la reflecție asupra misterului divin.
Este important de subliniat și contextul istoric și cultural în care acest colind a apărut și s-a transmis de-a lungul generațiilor. Colindele, în general, au jucat un rol esențial în păstrarea tradițiilor și identității culturale românești, mai ales în vremuri de restricții religioase sau de asimilare culturală. Ele au fost și rămân un vehicul al transmiterii valorilor creștine și morale, precum și al întăririi legăturilor comunitare.
„Sus boieri nu mai dormiți” este, prin urmare, mai mult decât un simplu colind. Este o chemare la trezire spirituală, un mesaj de bucurie și speranță, și un simbol al identității culturale și religioase. Interpretat în perioada sărbătorilor de iarnă, acest colind aduce împreună comunități și familii, întărind legăturile dintre oameni și reînnoind speranța în binecuvântarea divină.
Colindul continuă să fie relevant și astăzi, păstrându-și farmecul și semnificația, în timp ce oferă o punte între generații. Prin versurile sale simple, dar puternice, „Sus boieri nu mai dormiți” rămâne un element central al sărbătorilor de Crăciun în România, amintindu-ne de importanța trezirii spirituale și a recunoașterii momentelor sacre din viața noastră.
