Trei crai de la răsărit – versuri

Trei crai de la răsărit – Vasile Alecsandri

Trei crai de la răsărit,
Cu steaua au călătorit
Și-au mers după cum citim
Până la Ierusalim.

Aici, când ei au ajuns,
Steaua lor li s-a ascuns
Și de-au început a întreba
Unde s-a născut Mesia.

Iar Irod împărățind,
De veste când a primit,
Pe crai i-a chemat, întrebând
Pe ascuns și zicând:

„Dați-mi mie de știre
Când veți afla de-mpărat,
Ca și eu să mă închin
Acelui prunc de-mpărat.”

Iar craii iarăși pornind,
Steaua iar li s-a ivit,
Până ce-au ajuns la loc
La acel frumos Pruncuț.

În casă când au intrat,
Pe Hristos de L-au aflat,
S-au bucurat foarte mult
Și cadouri I-au făcut:

Aur, smirnă și tămâie,
Ca unui Dumnezeu mare,
Aur, smirnă și tămâie,
Ca unui mare-mpărat.

Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Și lumii vestește.

Că astăzi curata,
Preanevinovata,
Fecioara Maria,
Naște pe Mesia.

Magii cum zăriră
Steaua și porniră,
Mergând după rază,
Pe Hristos să-L vază.

Și dacă merseră
La dânsul intrară
Și se închinară
Cu daruri scumpe,
Lui Hristos aduse.

Analiza și importanța colindei „Trei crai de la răsărit”

Colinda „Trei crai de la răsărit” este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite colinde românești, fiind un simbol al sărbătorilor de Crăciun. Această colindă îmbină tradiția religioasă cu folclorul românesc, având un rol esențial în transmiterea valorilor spirituale și culturale. Textul colindei este un exemplu de poezie narativă care ilustrează povestea celor trei magi care călătoresc pentru a-l întâlni pe pruncul Iisus, simbolizând adorația și recunoașterea divinității sale.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei colinde este simbolismul ei profund. Cei trei crai reprezintă înțelepciunea și cunoașterea, venind din diverse colțuri ale lumii pentru a se închina Mântuitorului. Fiecare dintre darurile aduse – aur, smirnă și tămâie – are o semnificație aparte. Aurul simbolizează regalitatea lui Iisus, smirna indică suferința și moartea sa, iar tămâia reprezintă divinitatea sa.

Colinda reflectă, de asemenea, tema căutării și a recunoașterii divinului în lume. Magii, ghidați de stea, își urmează calea cu credință și determinare, fiind un exemplu de căutare spirituală și devotament. Această călătorie poate fi interpretată și ca o metaforă a vieții spirituale a fiecăruia dintre noi, în căutarea adevărului și a sensului existențial.

Din punct de vedere artistic, „Trei crai de la răsărit” este o colindă care impresionează prin simplitatea și frumusețea ei. Ritmul și rima versurilor creează o melodie ușor de reținut și de cântat, făcând-o ideală pentru a fi transmisă din generație în generație. Această colindă este adesea interpretată în biserici, la serbările de Crăciun sau în casele oamenilor, având rolul de a aduce bucurie și lumină în suflete.

Importanța colindei „Trei crai de la răsărit” depășește granițele religioase, fiind un element de coeziune culturală pentru comunitatea românească. Prin versurile sale, colinda promovează valori universale precum credința, iubirea și speranța, contribuind la păstrarea și transmiterea tradițiilor și obiceiurilor străvechi. Într-o lume aflată în continuă schimbare, astfel de creații artistice ne reamintesc de rădăcinile noastre și de importanța păstrării identității culturale.

De asemenea, „Trei crai de la răsărit” a inspirat numeroși artiști și muzicieni, fiind reinterpretată în variate stiluri muzicale. Aceasta demonstrează versatilitatea și relevanța sa continuă în contextul contemporan. Colinda rămâne un simbol al Crăciunului și al bucuriei aduse de nașterea lui Iisus, un moment de reflecție și de împărtășire a valorilor și credinței.

În concluzie, colinda „Trei crai de la răsărit” este o operă de artă completă, care îmbină tradiția cu spiritualitatea și cultura populară. Prin frumusețea și simplitatea sa, continuă să fie un element esențial al sărbătorilor de iarnă, aducând lumină și căldură în sufletele celor care o ascultă și o cântă. Această colindă este nu doar o mărturie a credinței, ci și un mijloc de a păstra și celebra identitatea culturală a poporului român.